Singurătate

    Mergeam astăzi, cu pas ca de leneș pe trotuarele care și așa nu pot fi numite trotuare, mă plimbam prin vestitul Iași (un loc minunat dintr-o țară minunată ca România) și mă minunam de mulțimile de oamenii care au ieșit la o gură proaspătă de aer, mulți dintre ei, lăsându-și mașinile acasă și bucurându-se de vremea frumoasă care era.
  Vedeam mulțimi de tineri, cupluri de îndrăgostiți, copii, adolescenți, bătrâni, oameni de toate vârstele care fiecare își etalau ce au ei mai de preț (unii hainele de pe ei, alții ochelarii, alții,însă mai ales altele, trupurile lor care scot formele în evidență, unele forme bine lucrate, altele mai puțin sau deloc); însă ce mi-a sărit mie în ochi cel mai bine, a fost zâmbetul copiilor care, veniți cu părinții se bucurau de minunatul Soare.Îmi vine și acum în minte acele frumoase clipe din copilărie când nu știam ce înseamnă să fii singur, să fii trist,  sau să nu ai persoane dragi în jurul tău în care poți să te bazezi că te pot ajuta în orice clipă când ai momente de „cădere” la nivel psihic.Lumea se învârte în jurul consumerismului în zilele de azi.
  Nu mi-am imaginat niciodată că oamenii pot fi foarte răi.În față te vorbesc de bine și când nu sunt cu tine te critică, îți aduc injurii la „adresa ta”.Chiar și așa zișii „prieteni” mi se par a fi niște manechine care atunci când sunt „expuse” în preajma mea poartă acel costum de persoane drăguțe, cu bun simț, care par să nu-mi ascundă nimic, iar atunci când dispar din peisajul vieții mele își pun celălalt costum unde încep să te critice, să „te facă pe la spate”, să te înșele etc. Trăim într-o lume de manechine, unde fiecare încearcă să pară simpatic în fața noastră, iar pe la spate te lasă fără cuvinte dacă auzi ce vorbește despre tine.

  Oare în această lume poți găsi pe cineva de încredere care să știi că orice ai face, te va ajuta, susține și te va iubi ca pe cea mai scumpă comoară pe care o are !?....Îmi place să visez și să mă gândesc că mai există povești de viață în care sunt implicați Feți-Frumoși, Harap-Albi, Cenușărese etc, însă, oare chiar așa este?!
  Observ că se promovează prin mijloacele de comunicare cît mai multă sexualitate, viață de destrăbălare, bogății, hoții ș.a. care le fac omului mai multe probleme, îi scade moralitatea. Tinerii sunt astfel descurajați prin aceste mijloace să își construiască o viață normală de prietenie, să aibă o familie fericită, pentru că viața de familie nu este promovată.


  Familia pentru mulți tineri înseamnă azi un club, unde „agață” pe cineva, mâine alt club în care găsește pe altcineva...și tot așa ...până când ajunge la un moment critic în care își dă seama că toate acele plăceri de scurtă durată l-au condus la a fi egoist și la o viață de singurătate. Ajunge tânărul la 25-30 de ani, la concluzia că viața și persoanele din jur, nu îi mai pot oferi nimic. Apar familii destrămate, copii care suferă din cauza despărțirii dintre părinți....Și ne întrebăm ”de ce?”...Care este cauza eșecurilor dintre relațiile dintre tineri, dintre familii?! ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cocalari și pitzipoance

„DA, POT!”