„DA, POT!”
Astăzi scriu despre mine; poate vă regăsiți și mulți dintre voi printre ce scriu. Probabil că nu sunt singurul care se simte fără prea multă speranță. . . termini o etapă a vieții și te trezești că ajungi să ai aproape 25 de ani și, privești în urmă și descoperi că nu ai realizat nimic. Vise pe care mulți te descurajează că nu le poți realiza, fără un loc de muncă... stai acasă, cu părinții și nu ai curaj parcă să te ridici. Mediul în care trăiesc mă face să fiu delăsător, să las timpul să treacă fără ca eu să realizez nimic. Înveți o perioadă lungă de timp, stres mult, puține distracții, puțin timp pentru mine și deodată, mă trezesc că sunt singur, chiar dacă am foarte mulți prieteni lângă mine, familie și o mulțime de amintiri. Mă încurajez în fiecare zi că trebuie să existe o cale care să mă scoată din această monotonie, din aceste gânduri care nu îmi mai dau speranță să mă mai ridic și să îmi zic „Da, pot să îmi realizez visele; nu am învățat degeab...